Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Relicto corpus
Am parcă evitat tragismul să nu-mi inspire an ce-ncepe,
Să nu mă năpustesc cu suflet rănit, să-i caut oblojiri
Cu leacuri noi de vorbe goale l-atâtea plinuri de-amintiri
Copilărești, vizionante despre trecuturi... Printre otrepe!
Dar părcă ură, ne voită, se urcă-n mintea-mi prinsă-n mreje
Printre minciuni care se poartă din poartă-n poartă adevăr,
Spus fără noimă -martor mort- "că nu-și iubește fir de păr"?!?...
Și-adulat propriu, brusc, se schimbă... Din drept în cancer, în vârteje!
Simbolul vieții scris pe pânze celuloidice, crez, tot
Se risipește-n dos de palmă -ce-ar fi fost mângâieri perfide-
Și ascunsul hâd iese din mâzgă, tentaculează din firide
S-omoare cast, pentru avut! S-ascundă idol lumii... Mort!
Ca-ntr-un conclav de adulatrii ce nu i-au fost nicicând aproape,
Apar din neguri -gând rapace- duhovnici fără spovedire
Ce-ar adora văduvei "scumpe" să fie ei noua proptire...
Ținând ison ca tot să ardă; emulul iute să-l... "Îngroape"!?!
O țar-ar fi vrut să-l mai vadă așa, cum datini ce-a descris,
S-aibă sobor cum căpetenii ce le-a înălțat spre a fi știute.
Dar "prost" popor, bun la votat, e-acum bârfit de snobi, de tute;
Că "n-are școala"... perfidiei... Și-și vrea idolu-n paradis!
Și sunt la fel, un' din popor; iubesc tot ce-am trăit odată
Și vreau să-l am al meu întreg, pentru c-am dat în timp ce-aveam
Să-i gust din ce-a clădit și lumea o cred și-acum, cum o credeam...
... Și-am vrut pe drept să-l văd, să-i vărs o lacrimă... Ca pe-o răsplată!
Mă-nchin să-ți ai moștenitor așa cum datină ți-ai vrut,
S-apară-n zi din modestie -făr-a-ți fi fost în veci povară-
Și nici pată să fie mamei, doar dragoste așa de-o vară...
Parcă divinu-ar vrea dreptate... Și-ai fi etern, neîntrerupt!
Cred sfinte Sergiu în canoane, c-așa suntem, popor damnat;
Cum legi, ce chiar de nu iubesc, mă-ndoi la ele, cred valori!
Cum tot un "escu" sunt la rându-mi, iubesc nașteri, plecări cu flori
Și nu cred iotă că te-ai vrut, lugubru-n alb... De-un măritat?!?
Că vorbe aruncate-n viață, așa de-azisul; "e lungă, e plat!",
Cât fulgii sunt de-omăt de-o iarnă și se topesc la fel, o apă
Ce curge, spală suflet, minte, durerii ca să-i sape groapă...
Iar de mă-nșel și-așa ai vrut; ai lăsat scris!?... Să fiu iertat!!!
Omagiere, postum lui Sergiu Nicolaescu.
PS
Esența-i că se moare viu și țara astăzi e-un cavou
Plin de erori, de lene, scârbă, de-o tagmă sumbră de breslași
Ce fac spitalul loc de cazne, serviciul este "Măi, mă lași!"...
Și mor, Pruteanu, Sergiu și alții; din pacienți, ajunși erou!?
05.01.2013
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice