Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ritualul 89... al legendei
El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...
Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...
Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...
Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.
Dar, aici când au ajuns,
Amândoi s-au prins în horă,
Dintr-un dor de nepătruns
Cu întreaga Aurora...
Și, oricum, n-au mai plecat
Dup'-aceea, se-nțelege,
El fiind un râu secat,
Ea fiind nebun'-n lege.
poezie clasică
de
George Țărnea
din
Ritualuri de împerechere
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice