Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pe un stih străin
Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit dacă în ceas de plecare simțea puternica
armătură a unei iubiri, în tot trupul,
ca venele-n care vuiește sângele.
Iubire cu nesfârșit ritm, invincibilă
ca muzica și eternă
fiindcă s-a născut când ne-am născut și, de murim,
nici noi nu mai știm că ea moare și nici lumea
nu mai știe. Pe Domnul Îl rog să pot spune, într-o clipă
de rară fericire, care e-această
dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate
și aud glasul ei îndepărtat ca un clocot
al mării unit cu furtuna.
Și mi se arată în față iar și iar
năluca lui Odiseus cu ochii înroșiți
de sarea talazurilor
și de vastul dor de-a vedea din nou fumul
ce iese din căldura casei lui
și câinele îmbătrânit de așteptare în fața porții.
Măreț e Odiseus murmurând în barba-i
albită
cuvinte ale limbii noastre
așa cum se vorbeau acum trei mii de ani.
Întinde o palmă bătătorită de funii
și cârmă, cu pielea tăbăcită de vânturi
uscate,
de arșițe și zăpezi.
poezie celebră
de
Giorgos Seferis
din
Cele mai frumoase poezii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice