Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Petiție în recurs
E lumea plictisită de-atâta poezie
Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent
Bătând la porți de glorii în scris de erezie
La dogme seculare... Încălcate evident.
Cum mai ușor e totul, când reguli nu mai sunt;
Poet e prozator, eseist, dramaturg,
E nuvelist, reporter... Ei singuri se încânt,
Filozofând infant sau geniu demiurg.
Fac parte, poate sigur, din invazioniști,
Orbiți de-orgoliu propriu și surzi la rațiune;
Cum dive, dezbrăcate pe sticle, sunt artiști
Și șarlatanii, hoții, conduc o națiune.
Îmi cred încă bun simț de-a respecta canoane
De rimă, ritm, de iamb, troheu... în exprimare;
Nu-ncerc să-mi vând din stol, spunând că-s avioane,
Nici să-ncâlcesc cuvinte, în metafore bizare.
Nefericit proverbul, ce de-altfel nu-i proverb,
"Că nu e om să nu fi scris, vreodat-o poezie",
S-a răzbunat pe lume, pe subiect, pe verb...
Albina-i cum e cioara, din zbor... O nerozie!
E straniu cum permis e-orice la scrisu-n vers;
De-a pune-n alandala cuvinte deslânate...
Cum ai ieși pe stradă-n chiloți în loc de fes
Și polițist ți-ar trage... o notorietate.
E-atâta libertate de clase, brevetate!...
Să fie poezia de sine stătătoare,
Așa cum câștigată-i, pentru posteritate!...
Și să creăm, la scris, noi rubrici... salvatoare!
De neînțeles mă tângui în plictisu-mi de rimă
Ce deranjează mulți, moderni, cu iz de snobi,
Ce cu tupeu de clanuri acuză; oi fi de vină
Că nu-s invadator, ca ei, printre microbi.
Oricât de alb e "versul", să fie cântec, slovă,
Să-l simt o căutare, o lecție, trăire,
Să nu mă-nec în mâl, mirositor; mangrovă...
... Cum visător la mare, înot mi-e ispitire!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice