Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Purtăm poveri ce nu-și au rostul...
Purtăm poveri ce nu-și au rostul
În viața asta mult prea scurtă,
Și ne mirăm că uneori,
Clacăm la singura redută.
Ne încovoaie ne rănesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Și, ca și când n-ar fi destul
Le moștenesc ai noștri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fară oprire,
A luxului nemărginit
Și a nevoii de mărire.
Poveri ce nu-și au locul lor
N-au nici valoare, trebuință,
Ci doar ocupă locul gol
Lăsat de lipsa de credință.
Sunt Doamne suflete pustii
Și-s zbuciumate, chinuite,
De truda fără de sfârșit
Și-a lor poveri nemărginite.
Opreste Doamne suferința,
Și fă-i Tu Doamne să te vadă,
Să te iubească și să creadă,
Și... vor scăpa de împovărare.
poezie
de
Angelina Nădejde
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice