Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul IX
De-ndată ce lumina mi se stinge
și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat,
biet sufletu-mi, de tine însetat,
pornește, rătăcind, până te-atinge.
Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge
tot ce atâta vreme-am căutat
și pentru care-atât am suspinat,
încât credeam ades că mă voi frânge!
O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună,
plăcut repaos, dulce liniștire,
dă-mi visul meu de fiecare noapte.
Când inima, iubindu-te, nu poate
în adevăr să afle fericire,
tu cel puțin i-o dăruie-n minciună.
sonet
de
Louise Labe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice