Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Urechiușă?
Am luat o lecție de la un câine,
O cățea, în fond o umanitate-
Despre credința oarbă, de sinceritate
Fără de margini, peste orice mâine.
Am cunoscut-o suflet de gigant
Într-un sublim de-nțelepciune, stoic
Nespus nicicând, doar demonstrat eroic
Zilnic fără recompense, fără epatant.
În veci nu o să știu c-avea dorințe;
De pentru câine e cumva vreo fericire?!?...
Nu mi s-a spus nicicând de câinii au iubire
Sau e o simplă chestie de preferințe.
Am chipu-i de urs alb cu priviri calde
Din doi ochi bruni și c-un năsuc maro;
Parcă eram eu însumi credincios, un alter ego
Și mă vedeam culcat iubitei 'n lanț de salbe.
I-am fost la rându-mi bunul curator
Și-am întremat-o-n nou dintr-o epavă;
Știa de-atunci că i-a fost soarta gravă
Și-n veci nu m-a mai părăsit... Un slujitor.
Mi-a arătat copii ce și-i făcea-n ascuns,
Venea să mă invite să-i văd, mândră...
Au fost și morți deja când se uita-ntrebândă
De sunt frumoși și i-a-ngrijit 'ndeajuns.
În fond fusese veșnic o hoinară
Ce supraviețuia în mii de circumstanțe;
Era o enciclopedie d-experiențe, relevanțe
Și mă ierta de câte ori plecam... O-ntreagă vară...
Nu știu precis de doar a îmbătrânit
Sau brusc a dovedit-o suferința
Căci niciodată nu și-a exprimat voința
De-a vrea mai mult... decât stăpânul prorocit.
Oh câte rugi am înălțat la cer
Să vină primăvara cum ne promisese
Căci tremura din noapte-n zi printre accese
Cu ochii duși, mai duși, suflet stingher.
Ne-am separat o seară oarecare
Crezând că i-am tratat și suflet și angoase,
Dar dimineața crudă o-nghețase...
Murise Urechiușă, ca o binecuvântare...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice