Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pierdere de timp
De ce vindem doar spațiu, nu și timp
-Negând suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănțuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.
Lipsiți de simțuri, ce le credem top,
Neputincioși sau doar cuprinși de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Și ne purtăm para-deștepți, în anateme.
Planetă, cosmos, le-mpărțim felii
Și partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.
Credinței fii, sau produși de selecție,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proștilor neadaptați, le oferim protecție,
Discriminând normalul cap la cap!?
Sper într-o lume, numai de roboți
Cu ideal, ce pururi să domine,
Să-l merite... nu minți de doar doi coți
Și timp să aibă, ce-i valoare-n sine.
Șans-am avut-o -în mai multe manșe-
Progresului, ce ne-a fost hărăzit rapid,
Dar nu ne cumpărăm organ -trupuri în tranșe-
Spre-a supaviețui perfectul individ.
E-o minimă cerință-n fapt real
-La un partaj, determinat valoric-
De-a dedica din timpu-ne areal,
La Terra-n mers, ce-o pierdem euforic.
Ce-i sigur; c-avansăm în involuție,
În misticismul propriilor religii,
Cu teorii nepuse-n execuție...
Perfectu-l pierdem, timpii în vestigii!
Ieșirea unică-i de-a imita natura
Ce-și reînoiește timpul canibalic;
Amestecând peren cu aventura...
Neconcludent de-i etică... sau animalic!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice