Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Clopotarul
Ramuri de frasin spre cer se întind,
Leagănă fructe-n inele de șoapte,
Scutură seara, seninul aprind,
Limpede ziua fuge de noapte.
Dangăte slabe deschid rugăciune
În vatra-așezată-n câmpie;
Comete sonore în prag de Răpciune,
Iarba ascultă, fagul le știe...
Pasăre-nchisă în turnul sălbatic
Aerul umed topit în pustiu
Macină timpul străin, singuratic;
Ici, un păianjen cu trup argintiu
Locul veghează și casa reface
Din firul subțire, fragil și prelung.
Puii, vreo șapte, iviți din găoace
Aleargă-n mătase, abia se ajung.
În mantia-i sobră și rece, în turn,
Stă somnolent liliacul,
Prins de o bârnă, ursuz, taciturn,
Cu fruntea-n podele, săracul;
Și-o buhă curioasă, mereu prevestind,
Tot strigă arar temătoare
Și pene rugină pe aripi se sting:
- "Nu știți, veni-va el, oare?"
Pașii pe trepte de turn se-ntețesc;
- "E el, a sosit clopotarul!"
Din colțuri de noapte priviri se ițesc
Să-l vadă pe omul cu harul.
......................................
În satul cu frasini de unde-a vanit?
De unde-a purces clopotarul?
Locașul să-și schimbe a fost nevoit,
Căci vatra din deal fu amarul.
Avut-a cândva o nevastă, feciori,
O casă frumoasă cu dalbele-i trepte,
Cu geam veselit de ghivece cu flori
Pe-ai lui și pe el să-i aștepte.
Dar fulger din ceruri lovi într-o zi,
Pârjol, înghiți truda toată!...
Femeie și ziduri, orătănii și fii
Pieiră-n pojar dintr-odată.
Iar para cea groaznică-n miez de Cuptor
Îi luă clopotarului graiul,
Rămase în viață dar făr' de-ajutor
Să-și care el, singur doar, traiul.
......................................
Clopotnița-i vie când palmele lui
Prind funia dârz s-o dezlege,
Ca sunete scumpe să zboare pe grui...
-Se simte atunci ca un rege-
Și ritmic metalul se tânguie lin
În limba profund clopoțească,
De note sublime tot turnul e plin
Iar frasinii prind să-nflorească...
Și nu se socoate lipsit de noroc,
Că-i mut, că-i sortit la tăcere,
Grăiește un clopot în taină în loc
De lucrul ce-l face să spere.
Și e grăitor și cu cei din genuni,
Cu toată făptura deodată,
Slobode în juru-i în dangăt minuni
Și limba-i acum dezlegată!...
poezie
de
Gabriela Gențiana Groza
din
Brevi finietur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice