Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pe Someș gânduri când se duc...
Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?
Pe Someș gânduri când se duc...
E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...
Pe apă gânduri când se duc...
Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?
.............................
Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.
poezie
de
Gabriela Gențiana Groza
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice