Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Insomnie
Dumbrăvile gândirii le colind,
Orbecăind prin smârcurile ei...
Cătând să aflu unde, cum și când
S-au dus de-a berbeleacul anii mei.
Au doară, nu sun eu puștanul care
Cu ochii limpezi și cânepiu păr,
Visa să-ajungă, dintr-odată, mare
Ca-ntreaga lume s-o ia în răspăr?!
Să săvârșească, plin de idealuri,
Mărețe fapte, pentru cei din jur...
Azi, mă izbesc, buimac, de-a-vieții maluri
Și fiecare zi de-abia o îndur.
Nu știu de ce, tocmai în noaptea asta,
În care cerul plânge liniștit -
Așa, deodată, m-a lovit năpasta
De-a mă întreba, cam unde am greșit?
Se poate, oare, ca naivitatea
De care multă vreme-am suferit
O fi la mijloc sau credulitatea
Ce mă făcea, ușor, să fiu mințit?
Îmi colcăie în creier neînțelese
Dorințe, remușcări și amărăciuni...
Cum aș putea să fac ca să nu-mi pese
De nedreptăți, orori și de minciuni?
Ci, vino-odată, albă dimineață!
Să scap dintru-al gândului hățiș...
Să scot din mine bulgărul de gheață
Ce mi-a intrat în suflet pe furiș.
... Dumbrăvile gândirii, colindând,
Mă rătăcesc prin smârcurile ei...
Aș vrea, nepăsător, din când-în-când
Să mai pășesc pe-a-liniștii alei.
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice