Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pereche
Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el 'nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
'naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
Mereu trec unul după altul, parcă
dânsul ar fi copilul ei curat -
poate țăranca e străvechea arcă
trecând peste potop întregul sat.
Că și-a purtat doar înăuntru viața
prin valuri de războaie și schimbări;
bărbatul când își urcă dimineața
femeia-i vine strălucind din zări.
Și ca să-și vadă însăși rădăcina
se dă în urma ei pios c-un pas:
de moare ea, se năruie lumina;
de cade el, lumina i-a rămas.
poezie
de
Dumitru Țiganiuc
din
Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi)
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice