Geniul, floare rară (acrostih)
Mijit ca sâmburele-n rocă,
Izbuc, al verbului tribun,
Hotar cuvintelor, epocă,
Amnar, iubirilor stăpân,
Ivit spre pildă, temelie
Eternă harului străbun,
Monumental, ca o solie
Intrată-n opul ce compun;
Noian de stihuri, când poeții,
Emuli pigmei și vanitoși
Se străduiau să-nvingă sorții
Cântând din lira lor, făloși,
Un bulgăr de cenușă-amară
Lăsau în urma lor, prejos,
Umbriți de geniul, floare rară
Crescut al lumii scump prinos.
E tare limpede fântâna
Adăpătoare în amurg,
Fermecătoare codrul, stâna,
Aduse-n scris de Demiurg;
Râuri-lumini în cale curg.
|
Module dinamice