Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Maimuța n colivie
De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu,
Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu.
Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc,
Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc.
"Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!" Și stau
Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau.
Voi râdeți făr' de milă și lacomi de privit,
Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit.
Vai, veseli palmierii în minte când îi am
Și mândrele liane pe cari mă legănam
Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu -
Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu!
Și ca prin vis a voastră injurie-o aud.
O, de-aș mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud!
Iubită fui, ferice, sărind din pom în pom
Și nu mă găsea nimeni urâtă ca un om.
Simt negurile morții pe ochii 'ntunecați
Aveți de mine milă și 'n pace mă lăsați!
De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu,
Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu!
poezie clasică
de
Carmen Sylva
din
Balade și romanțe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice