Mă trezesc dimineața
mă trezesc dimineața cu eminescu lângă mine,
îmi cântă doina și mai am un singur dor,
privesc pe fereastră spre deliciile răsăritului de soare,
văd țara în ochii lui luciferici
care se hrănește cu speranțe,
privesc pe pernă,
a rămas un fir de păr de aur,
femeia s-a dus în închipuirea mea,
nu vreau să-i ating absența
pentru a o sfinți cu o simplă mângâiere,
poate e veronica, te caută, eminescule,
sau o diană care a fugit de lânga mine,
tu, femeie năucă,
nu vei simti niciodată imensa greutate a iubirii
care a uzurpat noaptea și stelele ei,
cine te-a furat de lânga mine
și în ce ținuturi de taina te-ai ascuns?
am rămas eu cu mine într-o absență sură
răspândită printre lucruri.
a plecat și eminescu în călătoria lui
ca acel om din tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte
să caute taina dorului printre stele.
călătorește luceafărul noapte de noapte
prin spațiile interastrale,
caută speranța și dorul și țara lui,
noi nu mai avem țară, eminescule,
fiii noștri s-au mutat în alte spații,
noi trăim de azi pe mâine, numărând zilele,
ascultând foșnetul frunzelor uscate
bătute de vântul toamnei.
țara noastră s-a mutat în suflete, eminescule...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre femei
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre toamnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.