Vorbe oarecare
Rătăcesc singur călcând pe alei
și frunzele supărate mă alungă,
iar stelele în singurătatea lor
îmi spun să merg printre versuri.
Scriu un vers din întâmplare
și în palme mi se așează o floare
luminată lin de razele lunii
printre umbrele privighetorilor.
Privighetorile nu caută tăcerea
și îmi traduc ce vor să spună:
un viitor se vinde ca prezent
precum minciuna nevăzută.
Nu ne gândim la testamente
și omorâm senin viitorul,
dar din ciorchinele de vise
eu mi-aș dori să fiu un bob.
poezie de Constantin Rusu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre privighetori
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre traducere
- poezii despre timp
- poezii despre testament
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.