Vreau să te păstrez
Mă-nnebunesc săruturile-ți toate,
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
În poala ta căzând, plângând în șoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.
Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci înghețe aspră buza ta.
Lovește-mă, mă calcă, râzi, mă minte!
Dorința e-un călău ce ne pândește.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc, căci dorul mă strivește.
Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază
Eu ți-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.
Și să rămâie visul meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Și dincolo de moarte s-o iubesc.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre visare
- poezii despre superlative
- poezii despre râs
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.