Aș
vrea să-mi pot aduna gândurile, transpir abundent și schimb tricou după tricou, mă simt ca anthony perkins în psycho dar în loc de cuțit am un borcan și le pândesc de parc-ar fi muște
s-au adunat multe dar e suficient un chibrit, oricum scena dușului o joc singur și dincolo de perdea nu e nimic și stau ca prostul cu borcanul în mână și mi se face foame
amintirile sunt un soi de sendvișuri cu șuncă sau multe altele, poți trăi din ele chiar și după moarte dar sper să nu fac o fixație din asta
tu erai exact la fel cum visasem și părea că nimic n-o să ne oprească dar eu umblu cu borcanul gol și transpir abundent într-un sequel de serie b la vertigo
când plăteam la supermarket nu-i zâmbeam vânzătoarei ca să economisesc pentru tine, mă enervau radarele deși gândeam încet, la limita oricărui pericol
îmi închipuiam c-o să vină momentul când n-o să mai avem ce să ne spunem dar mizam pe faptul că putem să ne băgăm în pat unul lângă altul și să împărțim căldura aceea
să mocnim împreună topind lumea și timpul nepăsători ca focul care arde fără să întrebe dacă e casă, carte sau trupul cuiva, să transformăm lumea într-un nou anotimp
ca atunci când prin noiembrie a luat foc o sondă și-a ars vreo trei săptămâni și lumea era uimită că pe dealuri pomii înfloriseră a doua oară
poezie de Leonard Ancuța (17 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre foc
- poezii despre comerț
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre săptămâni
- poezii despre schimbare
- poezii despre prostie
- poezii despre pericole
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.