Solitudine
A zilei pleoapa-ncet se lasa
Si noaptea e la inceput,
Aprind luminile in casa,
In suflet totul e tacut.
Tacere e in jurul meu,
Nici o fiinta pe aproape,
Doar Bunul Dumnezeu si eu,
Si amintiri... nenumarate.
O mare de singuratate,
Sau solitudine, ce-o fi?
Eu sunt aici, ei sunt departe
In orice timp, in orice zi.
E dorul meu sfasietor,
Pasesc spre MAINE cu sfiala,
Se-aprinde-un gand ratacitor
Si alte mii, vin in navala.
poezie de Iulia Comaniciu (1 august 2010)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre amintiri
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.