Și sufletul ți-era
Și sufletul ți-era
deschis și-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă și dificilă...
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara -
visam ziduri înalte
veghindu-ți sufletul -
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri și zidiri.
Am căutat ușa
îngustă și joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime sau poezii despre suflet
1 Apa Vie [din public] a spus pe 14 august 2018: |
| Sufletul omului e o ENIGMĂ pe care el însuși nu o cunoaște. Sântem plăsmuiri DIVINE cu încercări diabolice. |