Uimit de primul pas
O mamă își strigă fiul
Pe numele de făt,
Un tată își plânge fata
Ce pleacă îndărăt,
Iar cel dintâi cuvânt de smoală
Se-ntinde peste glas
Căci simte iarăși
Emoția unui pas
Și pumnul fraged de mireasmă
Ce iese din pământ
Îl simte astăzi o mireasă
Ce merge în mormânt,
Iar sufocat de fum și zgură
Un zâmbet a rămas
Pietrificat de întuneric
Uimit de primul pas.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anabella Eliza Cotovanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tată
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre nuntă
- poezii despre mamă
- poezii despre fum
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.