Buturuga mică... răstoarnă carul mare
Cum zicea a mea bunică:
"Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare"
Măi, ce vorbă minunată!
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrișată
Buturugi sunt berechet,
Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliță măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau "ca lemnele" în car,
Și niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar cădea, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,
Așteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiță de topor,
Și cum râpa-i mai la vale,
M-aș mira, că-ai dracu' boi,
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag... tot înapoi!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre draci
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre lemn
- poezii despre boi
- poezii despre ajutor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.