Frântură din filonul sufletului meu

Mângâiată de razele binefăcătoare ale soarelui matinal
înconjurată de pacea râvnită de firea omenească
şi de miresmele florilor multicolore din jurul meu
care înfloresc mai frumos atunci când sunt fericită
deranjată plăcut de gunguritul agitat al rândunicilor
care dau lecţii intensive puişorilor
pregătindu-i pentru prima lor călătorie înspre tările calde
privesc cerul invocând Divinitatea
în primul rand pentru ocrotirea celor năpăstuiţi de soartă
apoi pentru a-i mulţumi şi a-i spune
că binecuvântez din toată fiinţa mea viaţa
cu toate miracolele ei enigmatice
a căror stopuri nu cred că sunt întâmplătoare.

Sorb liniştită din cafeaua fierbinte
cu acea aromă dulce amăruie
care îmbată primele simţuri ale dimineţii
şi deschide porţile zilelor pe un ton prietenesc
şi mă frământă gândul
cum să fiu recunoscătoare sorţii
tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor
care participă cu altruismul lor direct
sau indirect în viaţa mea
curăţându-mi discret drumul ales spre ascensiune
stimulându-mi bunele intenţii,
influenţându-mi pozitiv viaţa
acceptându-mi defectele
şi calităţile caracterului meu capricios
având încredere că nu-i voi dezamăgi
că prezenţa mea fizică sau telepatică
încercă cu toată energia de care dispune
să dea şi să transmită tuturor celor care citesc
şi recunosc rostul acestor rânduri
o frântură de fericire din filonul sufletului meu
ca să înţeleagă că o parte din bucuriile lor zilnice
a fost transmisă şi de binecuvântarea mea.

poezie de Valeria Mahok (6 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!