Speranţa codrului

Crescut până mai ieri în soare
Lumina corpul îmi hrănea,
Împrăştiam în jur vigoare,
Ozonul ceaţa o gonea...

Dar am intrat acum în umbră
Şi larve pieptul îmi golesc,
M-aşteaptă înfruntare sumbră,
Uitate, frunzele pălesc;

Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe,
Cum lacome din sevă trag!
Îmi chem ciocănitori s-asculte,
Să-mi lecuiască trupul slab.

Răceala firii mă-nconjoară,
În barbă-mi se-nmulţesc ferigi,
Aud toporul cum doboară,
Mă dor ecouri, dacă strigi...

Inchipuiesc faţa-n oglindă:
--Sunt eu, sunt codrul cel slăvit?
Chiar el coroana să-mi aprindă,
El, omul? Crud nesăbuit!

Un plâns cu lacrimi de răşină
Al codrului neputincios,
Îi scutur ramuri fără vină,
Mărgăritare curg pe jos...

Aşa mă vor afla nepoţii,
Cu ramul mândru agăţat,
Precum o gâză-n plasa sorţii,
Din falnic, iată-mă plecat!

.............................

Las pruncilor s-adune darul
Luminii strânse peste zi,
Cândva le-o povesti stejarul,
De gloria-mi le-o aminti.

Cum graţioasele narcise
Au mângâiat copilării,
De clopoţei petale-atinse
Nălţau un lied înspre tării,

Cum se înfiripa idilă
În străluciri trandafirii,
Cu verde pur de clorofilă
Şi genţiene azurii...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!