Atâtea toamne
atâtea toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
nopțile ca un buhai
trec prin nevăzute site
și ne lăsm ades furați
de torente și cascade
plânsul apelor la vad, e
o aventură să-l străbați
veșnic rugul adâncit
în scoica inimii suspină
regretele ca o felină
iar pelerinul a albit...
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre feline
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.