Homo Sapiens
Bag seama că acum iar bate ceasul
să mă retrag a doua oară-n peșteri:
să trag la gura grotei noastre scunde
o lespede puternică, de-o tonă,
și să-ncep iar să zgârii în pereți
gravuri neo-rupestre-n alb și-n negru
(policromia ne-a rămas afară).
E drept, are să pută-ngrozitor
două-trei ere încă-a hoit de homo!
Dar ce frumos lucește în știință
- după un alt cuaternar istoric -
albitul osuar al unui trib...
Afară, dinozaurii țestoși
prind să-și ascută creasta carapacei
de pavăza de gresie-a intrării.
poezie clasică de Romulus Vulpescu (16 ianuarie 1969)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre speologie
- poezii despre negru
- poezii despre istorie
- poezii despre gură
- poezii despre greutate
- poezii despre grafică
- poezii despre frumusețe
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.