Presimțământ
Știu, vorbelor rostite, noi le sorbim parfumul
Și ne șoptim cuvinte, duioase, cu duiumul
Dar îndărăt de vorbe, atent meșteșugite,
Ascundem, fără noimă, minciuni abia ghicite.
Și ne iubim, s-ar spune, ca doi adolescenți...
Și-n suflet, unu-n altul, mereu suntem prezenți,
Că sunt al tău, fierbinte, rostește glasul meu
Și glasul tău răspunde că-n veci voi fi al tău...
Dar undeva se simte o notă sunând fals
Și des pășim pe-alături, într-al iubirii vals;
Și atunci când despărțirii îi va veni sorocul
Zadarnic încerca-vom să dregem busuiocul.
Iubirea nu se spune, iubirea nu se scrie
Iubirea-i o tăcere, născând melancolie,
Căci vorbele - sunt vorbe, oricât ar fi de dulci
Iubirea se încheagă dintr-ai tristeții fulgi.
Deci vorbe mai puține, dar limpezi, să rostim
Și că suntem vremelnici, mereu să ne-amintim...
C-altfel, când despărțirii îi va sosi sorocul
Zadarnic mai cerca-vom să dregem busuiocul.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
| special4u [din public] a spus pe 13 iulie 2010: |
"Iubirea nu se spune, iubirea nu se scrie
Iubirea-i o tăcere, născând melancolie,
Căci vorbele - sunt vorbe, oricât ar fi de dulci
Iubirea se încheagă dintr-ai tristeții fulgi."
nimic mai adevarat. dar....chiar de simti ca cel de langa tine te iubeste si ti-e alaturi, la un moment dat simti nevoia sa-l auzi spunînd un simplu TE IUBESC, IMI PLACE CUM ARATI..... |
| Gică Duru [din public] a spus pe 13 iulie 2010: |
De la moartea lui Eminescu
s-au scurs 121 de ani.
Însă tehnica eminesciană de versificare
continuă să fie foarte căutată.
Autorul are disponibilități
certe pentru Poezie.
E un Poet.
Ar fi timpul să-și proclame
independența.
N-ar mai trebui să-i plătească
tribut,
nici măcar Marelui Eminescu. |
| Boris Ioachim [autorul] a spus pe 14 iulie 2010: |
| Domnule Gică Duru, recunosc că am citit foarte multă poezie și probabil am influențe din foarte mulți poeți...nu țin să aduc nimic nou în poezie. Totuși, nu înțeleg de unde ați dedus că aș folosi tehnica eminisciană de versificare. Eu pur și simplu scriu ce simt. Nu am nici o tehnică (cuvântul tehnică mă sperie când vine vorba de poezie). Mă simt independent. Oricum, vă mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, B. Ioachim |
| Boris Ioachim [autorul] a spus pe 15 iulie 2010: |
| special4u, citez: "chiar de simti ca cel de langa tine te iubeste si ti-e alaturi, la un moment dat simti nevoia sa-l auzi spunînd un simplu TE IUBESC, IMI PLACE CUM ARATI....." Cred că avem același mod de a gândi...Mulțumesc! |
| Gică Duru [din public] a spus pe 15 iulie 2010: |
Domnule Boris Ioachim,
Cuvântul tehnică
nu trebuie să vă sperie.
Nu are nimic comun
cu șurubelnița.
Este un mod de organizare
a ideilor și cuvintelor
fără de care arhitectul
numit Poet
nu poate ridica Palatul Poeziei.
Luați o ciornă
de pe masa Dv. de lucru.
Veți găsi acolo ștersături,
adăugiri, variante,
rime alternative.
Asta înseamnă că țineți socoteala silabelor,
căutați cuvinte,
vă organizați șantierul liric.
Tehnică.
Metrica eminesciană
este seducătoare
prin muzicalitatea
și lumina ei.
Ea vă poate cuceri
fără ca măcar să sesizați
acest lucru.
Sunteți un spirit fin
și sensibil.
Departe de mine gândul
de a vă cataloga
drept imitator.
Mă întrebați
de unde am dedus
că folosiți tehnica eminesciană
de versificare.
Simplu.
Din următorul catren:
"O, dormi, o dormi în pace, printre făclii o mie
Iubirea nu se spune, iubirea nu se scrie
Că sunt al tău, fierbinte, rostește glasul meu-
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
Acest catren sună excelent,
nu-i așa?
Dar e un catren hibrid.
Primul și ultimul vers sunt de Eminescu,
versurile din mijloc, ale Dv.
Versurile sunt interschimbabile
pentru că,
desigur involuntar,
sunt forjate în aceeași matriță.
Deci, tehnică.
Aș dori să nu vedeți
în observația mea un reproș,
ci mai degrabă un sfat colegial.
Planeta Eminescu
are un câmp gravitațional
formidabil.
Ne captează
și ne atrage irezistibil.
Mă surprinde însă
afirmația Dv:
"Nu țin să aduc nimic nou în poezie".
Aici greșiți.
Sunteți un Poet,
fără îndoială
și trebuie să vă impuneți
timbrul personal.
Nu are rost să fredonați
ceea ce au cântat
înaintașii noștri.
Dacă Brâncuși
continua să sculpteze
atleții musculoși ai clasicismului
nu ajungea niciodată Marele Brâncuși.
A făcut asta
în adolescența sa artistică.
Apoi a renunțat la bicepși,
la carne, la biftecuri.
S-a axat pe esență, pe idee.
Vă declarați independent.
Dar nu veți fi pe deplin,
câtă vreme încă depindeți
de capriciile unor rime,
de "iambii suitori, troheii,
de broderiile romantismului,
frumoase,
dar cam roase de molii.
Pe autostrada secolului XXI
nu mai putem circula,
cu joben și monoclu,
călare pe velociped.
Vă doresc succes! |
| Gică Duru [din public] a spus pe 15 iulie 2010: |
PS
Trebuie să fac o precizare.
Catrenul hibrid,
alcătuit din două versuri eminesciene
și două ale domnului Boris Ioachim
a fost confecționat,
ocazional,
de mine,
pentru a sublinia
tehnicile apropiate
de versificare.
El nu aparține,
Doamne ferește,
domnului Boris Ioachim! |
| Boris Ioachim [autorul] a spus pe 15 iulie 2010: |
| Vă mulțumesc! |
| special4u [din public] a spus pe 15 iulie 2010: |
| De a gîndi si de a simți... |
| liada [din public] a spus pe 16 septembrie 2010: |
| Ce sentiment sublim, iubirea! Nu se vinde, nu se cumpara, nu se compara...te cunosti prin iubirea ce-o dai, mai putin prin cea pe care o primesti... |
