Săpături
La Parc se auzi cum că pădurea
E cârmuită oarecum aiurea,
Că pe augusta Leului retină
S-a instalat o pată de rutină.
Știrea n-a rămas fără ecou,
Ci, pentru-a instala un spirit nou,
O linie mai dreaptă și mai clară,
Pe Cârtiță adjunct o instalară.
Cei doi se aliară de minune,
Promiseră pădurii lucruri bune...
E drept, mai retezară din suișuri,
Mai stinseră ceva din luminișuri
Și sărbători parcă erau mai dese
Și șefii se pupau pe la succese...
Până-ntr-o zi, când scaunul cel mare
Se răsturnă așa de brusc și tare,
Că bietul Leu, și neatent săracul
Se duse până-n văii de-a berbeleacul
Se mai târî cu gând să ias-afară,
Dar nu găsi nici propte și nici scară,
Iar când anchetă fu să fie
Sub scaun s-a găsit o galerie.
Și-ar fi zis Leul - regele "defunct"
"Așa-i când ți se pune o cârtiță adjunct".
poezie de Nicolae Fulga (1999)
Adăugat de Nicu Petria
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șefi
- poezii despre păduri
- poezii despre știri
- poezii despre văi
- poezii despre sărbători
- poezii despre succes
- poezii despre parcuri
- poezii despre monarhie
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.