Măicuţă cu brâul de lână

Măicuţă umblând
Şi tot întrebând
- N-aţi văzut cumva
Mândru ciobănel
Tras ca prin inel?

Un glas de mormânt
Răspunde plângând:
- Prin amurgul cel
Fără dor şi cânt,
Mndrul ciobănel
S-a dus să-şi adune
Alţi miei, în alt vânt.

Şi el ce-mi zicea?
- Maică, maica mea,
Vino, nu mai plânge,
Sub mormânt la mine!
Frunzele să pice,
Oiţa să-mi pască
Flori căzute-n sânge.

Sau du-te de-i spune
La a mea mândruţă
Că mi-a fost drăguţă,
Dar n-avui noroc
În hore s-o joc!
Fluierul de os
S-a frânt dureros,
Şi lătrat de câni
Nu aud la stâni...

Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Degeaba-l mai caţi,
Degeaba-l mai strigi!
Mândrul ciobănel,
Tras ca prin inel,
Nicicând logodit,
Nicicând rătăcit,
Ci l-am îngropat
La locul ferit,
Unde fluier cântă
Şi pe cer se zvântă
Dragostea cea sfântă...

poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Votează! | Copiază!