Iubire furată...

Iubirea furată,
Cu minte de fată,
Lasă-mi pacea şi onoarea
Ce în urmă mi-au rămas,
Zbuciumul îmi prinde firea,
Fără să-i mai dau răgaz
Liniştii de altădată.

Am fost doi copii ai lumii,
Rătăciţi fără de lege,
În basmul nopţii înstelate,
Karmic poate destinată.
Nu ştiam preţul minunii,
Dulce, amar de timp furată,
Sfintei nopţi de vis fugar.

Icoane sfinte îi voi pune
Pe-al bisericii altar,
Iubire cu-aripi plăpânde,
Pe un drum fără hotar.
De tine am scris în stele,
Să-ţi rămână amintirea
Pururi vie şi râvnită,
Lângă multe alte în lume,
Ce se nasc şi pier mereu,
Lăsând urme în cuvinte,
Trandafiri de viitor.

poezie de Valeria Mahok (27 aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!