Paris, ce mult îți seamăn!...
Paris, ce mult îți seamăn! Abia surâde-o clipă
Pe cerul tău o rază, și-ndată s-a-nnoptat;
Iar când coboară frigul asupra ta, în pripă
Primăvăratic suflă zefirul parfumat.
Ca tine-s veșnic vesel, dar inima-mi se strânge,
Căci dulce prevestire și cobe-mi este viața,
Și-n timp ce bucuria ascunsă-n ochii-mi plânge,
O soartă mohorâtă îmi luminează fața.
poezie celebră de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre primăvară, poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre bucurie sau poezii despre Paris
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.