Sunt obosit de tine, Paris...
Sunt obosit de tine, Paris, și de-ntomnare,
Și cât de mult mi-e dor
De valul ce se umflă, de-a ierbii legănare
Sub vântul călător
Dar nu e nici o vrajă să poată să-mi ajute,
Paris, spre-a te uita,
Căci toamna știe bine că frunzele căzute
Mă țin în preajma ta.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre dor, poezii despre ajutor sau poezii despre Paris
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.