Venus Anadyomene
Dintr-un coșciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele șuvițe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.
Grăscior și sur, grumazul, și omoplații-apoi,
Și spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Și șalele rotunde, ce-și iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.
Cam roșie i-e șira, și totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudățenii, de le privești cu lupa:
Un nume - Clara Venus - pe șale i-a-ncăput,
Și trupu-ntreg se mișcă și-și tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe șezut.
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îndemânare
- poezii despre verde
- citate de Arthur Rimbaud despre verde
- poezii despre superlative
- poezii despre roșu
- citate de Arthur Rimbaud despre roșu
- poezii despre negru
- citate de Arthur Rimbaud despre negru
- poezii despre moarte
- citate de Arthur Rimbaud despre moarte
- poezii despre Venus
1 Cristyna [din public] a spus pe 3 martie 2010: |
Imi place mult poezia. Foarte frumoasa. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.