Lui Victor Hugo
Purtând această probă-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul.
- Cu fluviu-n lunga-i cale,
Făcând o paralelă, mă simt și eu, crescând.
Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, știe oare
Ce nume-i dă, și sursa, și țărm, ce noimă are
Să curgă astfel pentru oricine și oricând?
Stând lângă sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne că nu știe, ca toată creatura,
De unde lui îi vine zeiescul antic dar:
Dar, dulce-obișnuința, eu știu că de la tine,
Entuziasm, Iubire și Studiu, totu-mi vine
Și micul foc îmi arde pe marele-ți altar.
poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre prietenie
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre fluvii
- poezii despre antichitate
- poezii despre Victor Hugo
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.