Cântăreți bolnavi
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăși și iarăși
cuvintele seacă.
Vânt veșnic răsună
prin cețini de zadă.
Purces-am în lume
pe punți de baladă.
Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârșit sub armură.
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Răni ducem izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârșirea
c-un cântec, c-o taină.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre boală
- poezii despre vânt
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre medicină
- poezii despre gură
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.