Autoportret în timp
Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - și cu chipul ciudaților zei
îngropați în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri și oști, să fi căzut multe lanțuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârșit cu mine.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Biserica neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri" de A.E. Baconsky este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.