Inima
Albă se făcu lângă pădure sălbateca inimă;
O, întunecată spaimă
A morții, astfel, aurul
Muri în norul plumburiu.
Seară de noiembrie.
Lângă părăginita poartă a abatorului
Sta fata femeilor nevoiașe;
În fiecare coș
Cădeau măruntaie și putredă carne:
Blestemată hrană!
Porumbelul albastru al serii
Nu veni cu împăcare.
Întunecare chemare de trompetă
Străpunse umedul
Frunziș de aur al ulmilor,
Un drapel trențuit
Fumegând de sânge,
Pe care în durere sălbatecă
Îl pândește un bărbat.
O, voi, timpuri de metal
Îngropate acolo, în roșul amurgului.
Din pridvorul întunecat
Păși făptura de aur
A adolescenței
Nimbată de palide lune,
Întomnată reședință princiară,
Brazi negri
În furtuna nopții
Despicară fortăreața abruptă.
O, inima,
Sclipind într-acolo, prin răcoare de zăpadă.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre seară
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre aur
- poezii despre zăpadă
- poezii despre trompetă
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.