Deșertăciunea deșertăciunilor...
Și anul acesta m-a prins Crăciunul
cu ieslea goală,
pe cine să mai vând,
cine să mai cumpere?
Doamne,
împrumută-mă cu ceva sfinte moaște!
Sfinții au prins promoroacă în bărbi,
îngeri-n blugi răgușesc sub ferestre,
lerui-ler, lerui-ler...
-Primesc cu colinda,
luați,
rupeți din ceea ce nu-mi aparține!
Târgul e plin de lumini spânzurate de cer,
unde să mai încapă și NOE cu arca?
Cineva și-a băgat piciorul
în roata norocului...
Blestem
înfășurat în scutece albe.
Singur cu ieslea goală,
lumea și-a rupt apa
mai devreme de luna a șaptea.
poezie de Vasile Iftime din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre Crăciun
- poezii despre sfințenie
- poezii despre picioare
- poezii despre noroc
- poezii despre lumină
- poezii despre chiciură
- poezii despre barbă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.