Cântec de dor
Mi se făcuse dor de cei patru pereți
Ai casei noastre așezate-n drum,
Încercam să-i zidesc înapoi din nisip
Și din mari rotocoale de fum.
Un picior al nu știu cui îi surpa
Și auzeam în urmă râsul zglobiu
Ieșit chiar printre degetele groase
Care călcau alene prin pustiu.
Era un râs fioros de fiară,
Era râsul râsului și eu mă rugam
Să nu se zguduie sub el pământul
Pe care înălțam
Din nou pentru a nu știu câta oară
Cu multă-ncrâncenare și cu teamă
Pereții casei noastre prăbușite
Din lene și din nebăgare de seamă.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieții (1982)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre picioare
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre lene
- poezii despre fum
- poezii despre frică
- poezii despre dor
- poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.