Dați-mi voie
Lăsați-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc
Am dreptul și eu la o glumă
Când bat perceptorii la ușă
Să-mi sară cu mâinile-n gușă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă
Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinărește un nod
Și mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Țărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc
Lăsați-mă dar să vorbesc
Pândesc la ferestre ocnași
Oamenii care pe sfoară sunt trași,
Mor natural și firesc
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre umor
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre poduri
- poezii despre moarte
- poezii despre groază
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.