Rătăciri
Urmând pașii discreți
ai turmelor nocturne,
ajung să-mi fie milă
de picioarele nevinovate...
Trec un deal
plimbându-mi mâna
în semn de recunoaștere
a pământului,
ce și-a adus bogăția
prin verdele neobosit.
Două umbre îmbrățișate
dau cerului prilej de ploaie.
Sunând curajos,
stropii atacă pietrele...
Turmele își văd de drum.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre mâini
- poezii despre curaj
- poezii despre bogăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.