Îmi pare rău...
Ridică-te acum femeie,
Îndreaptă-ți fruntea spre zenit
Dar lasă-i drumului o cheie
Spre sufletul ce e rănit.
Vei vindeca o cicatrice,
Un semn al timpului trecut,
Eu îți doresc să fii ferice,
Cuvântul... nu ți-e cunoscut.
Ridică-te și zbori spre stele,
Chiar dacă aripile dor,
S-aduni și lacrimile mele
Să ai cu tine un... ajutor.
Ridică-ți fruntea fără frică,
Tot ce ți-e dat, ce-ți este scris,
Viața-i dură, te ridică
Sau te-adâncește spre abis.
Ridică-ți fruntea și-nțelege,
Destinul are drumul său,
Viața are doar o lege,
N-o poți schimba. Îmi pare rău"...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (septembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre urări
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.