Mai degrabă învăț de la o pasăre cum se cântă, decât să învăț zece mii de stele cum nu se dansează.
citat celebru din E.E. Cummings
Adăugat de Silvia Bratu
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Vezi citate despre învățătură, citate despre stele, citate despre păsări, citate despre muzică sau citate despre dans
1 daniel stanciu [din public] a spus pe 13 septembrie 2012: |
| Si totusi pedagogia negativa (a invata sa nu faci ceva) are un rol important in viata. Exemplificare: observi cu un ochi (holbat) impartial scena politica romaneasca. Dupa cateva zile, daca stapanesti satisfacator operatia gandirii numita generalizare si ai un minim bun simt, inveti ca ar fi o mare greseala sa "imbratisezi" o astfel de cariera. O greseala pentru tine si pentru ceilalti ca tine care au un minim bun simt si un dram de ratiune. |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 14 septembrie 2012: |
| Aceasta ar fi concluzia logică pentru oricine se gândește că ar putea deveni oleacă politician, un mic om de stat acolea. Cei care au stofă pentru a deveni mari oameni de stat nu vor urma niciodată această logică. Numai că în România "stofa" asta nu prea se fabrică. Istoria ne arată că, în criză de ea, am încercat chiar și importuri din Imperiul Otoman, Germania, "tehnologie de fabricație" din Rusia etc |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 14 septembrie 2012: |
| Cei care au fantezii politice pe meleagul asta binecuvantat de Dumnezeu si lasat in arenda dracilor (pozitionati pe locurile codase in ierarhia infernala) nu gandesc niciodata dupa "logica" pe care au schitat-o. Dumnealor chiar isi imagineaza ca pot "salva" tzara, ca o pot scoate din rahatul (ma refer la produsul culinar) fanariot in care se complace de vreo 3 veacuri. E greu (nu imposibil, a se vedea numele mari ale politicii romanesti care s-au afirmat in timpul regalitatii - cum altfel decat de import!) sa faci politica "in stil mare" in acesta tzarisoara europoida. Exista o superficialitate cronica, un histrionism patologic, un "jemanfisism" incurabil la acest popor tragi-comic. Poporul roman n-are destin istoric, e un popor lipsit de contur, corcit, situat la granita dintre doua civilizatii, orientala si occidentala, imprumutand (intr-o aculturatie care aduce a ciordeala) de la fiecare intr-un talmes-balmes naucitor metehnele (pe linie orientala) si viciile (pe filiera occidentala). Eu nu cred ca poporul roman e urmarit de un ghinion crancen in privinta conducatorilor. Mai ales in zilele de azi cand si-i alege taman dupa chipul si asemanarea lui. Cata vreme nu se va schimba ceva semnificativ in constitutia spirituala a acestui neam (o colonizare masiva a sasilor bunioara) acest popor va avea locul pe care-l merita in Istorie: acela de usier la Portile Orientului. Vine turcul, rusul, americanul sa-le deschidem usa. Nu degeaba s-a spus: poporul roman e ospitalier, deschide larg usa dusmanului. Daca exista o minima consecventa in politica acestui popor atunci aceasta e strategia "portilor deschise". |
4 M.Arinică [din public] a spus pe 14 septembrie 2012: |
| Domnule Stanciu, Nu știu ce înțelegeți Dv. prin destinul istoric al unui popor. Știu doar că suntem un popor ca atâtea altele. Să ne învârtim puțin în zonă. Credeți că ungurii, bulgarii, ucrainienii, polonezii, slovacii, sârbii, macedonenii, albanezii sau turcii sunt mai breji? Mai puri din punct de vedere etnic? Mai bine conturați? Eu vă spun că grecii de azi, cu toți Platonii și Aristotelii lor, sunt mai balcanici decât noi, în sensul rău al cuvântului. Ei dacă e să ne măsurăm scula istorică cu nemții și francezii lucrurile se complică. Noi n-am avut un Hitler, un Napoleon etc. N-am cucerit pe nimeni pentru că neamul nostru, spre cinstea lui a investit în zootehnia patriarhală, nu în armată. Am fost ospitalieri, pentru că ospitalitatea e singura armă la îndemâna celor mici și slabi. Dar, printr-o întâmplare, veți spune, am rezistat. Și noi, și latina noastră barbară, care pe Cioran l-a enervat, dar pe Eminescu l-a încântat Comentariul Dv. seamănă cu poporul din care faceți parte: tragi-comic, corcit (cioranistic), talmeș-balmeș năucitor. |
5 Homo Novus [din public] a spus pe 15 septembrie 2012: |
| "Am fost ospitalieri, pentru că ospitalitatea e singura armă la îndemâna celor mici și slabi." Este foarte adevărat, da! Nu mulți au curajul să se ia la trântă cu un astfel de adevăr, să-l privească în ochi și să ajungă cu privirea până în măruntaiele acestuia. Însă contextul în care ați redat în câteva cuvinte (și cu acuratețe, zic eu) realitatea care planează asupra unui popor mic și slab (din spatele unei măști virtuale) mă face să mă întreb dacă nu cumva ați pregeta în cazul în care ați avea posibilitatea să rostiți aceleași cuvinte în fața unui popor întreg. |
6 M.Arinică [din public] a spus pe 15 septembrie 2012: |
| Domnule Homo Novus În fața unui popor întreg cine spune adevărul nu e om politic. Poporul vrea gogoși, povești cu Ștefan cel Mare Ioan Vodă cel Cumplit și Mihai Viteazul care au nenorocit Imperiul Otoman. Spune-i numai adevărul gol-goluț și nu te mai votează în vecii vecilor. Spune-le oamenilor că armata țaristă ne-a câștigat independența, și cu Peneș Curcanul, și să vezi proteste. Spune-le numai că Basarabia a fost cedată, cu acte în regulă, Rusiei în 1878 de către guvernul de la București și te vor numi trădător. Poporul așteaptă gogoși populiste. De aceea, cel mai iubit fabricant de gogoși al momentului este doctorul Victor Ponta și ceata lui de profitori. |
7 Homo Novus [din public] a spus pe 15 septembrie 2012: |
| Tind să cred că cel mai mare inamic al poporului (român) a devenit însuși poporul (firește, "ajutat" intens de cei care au așteptat și așteaptă și astăzi la căpătâiul lui să se stingă, ca după aceea călăii să defrișeze ce mai e de defrișat, să stingă lumină și să închidă ușa după ei). Fie că ne place sau nu, doar o adevărată revoluție la nivel global (schimbare profundă în toate componentele și sub-componentele sociale, politice, economice și culturale) ar putea trezi acest popor mic și slab din amorțeală. La noi, schimbarea radicală ar trebui să înceapă în școli, în rândurile profesorilor, sub forma unei reforme active de educare, desfășurată pe termen lung, a celor în venele cărora curge adevărata putere, putere care este suprimată în prezent de marele aparat birocratic și de uniformizare. Desigur, profesorii ar trebui să presteze la început o muncă pro-bono, să se mulțumească pentru moment cu banii pe care statul li-i aruncă disprețuitor și zeflemitor în conturile lor dezolante, să depună eforturi conjugate pentru a le oferi elevilor acel tip de educație de care vorbea Noam Chomsky, tradițională, de luminare, pentru ca mai târziu, când vor deveni adulți, foștii elevi să nu fie constrânși să înghită grăunțele aruncate în silă de corporațiile care și-au înfipt tentaculele adânc în elementul local. Poporul așteaptă gogoși populiste pentru că așa a fost învățat: să aștepte cu mâna întinsă un "grăunte de înțelepciune" de la prima autoritate care se erijează în purtătoare a adevărului, servilism de care poporul trebuie să se debaraseze. Cei mai mulți oameni nu sunt autodidacți, nu știu ce înseamnă să înveți a învăța, idee promovată și de Nicolae Iorga. Educația bazată pe spiritul iluminist, pe încurajarea micului om să urmeze propriul său drum în viața, acela care îi este mai apropiat de condiția lui intrinsecă și inamovibilă (să aibă responsabilități croite pe caracterul său - dacă este timid, să nu fie nevoit să ajungă agent de vânzări, dar să aibă șansa de a-și asuma responsabilități într-un domeniu în care să se regăsească). Aceasta ar putea fi una dintre reformele calitative. Dar aceasta ar fi în dezacord cu interesele clasei dominante: exploatarea mulțimii sărăcite și îndobitocite (prin înjugarea la munci abrutizante), pe de o parte, și a clasei de mijloc a mulțumiților (prin consumul irațional de bunuri și servicii irelevante pentru existența și fericirea reprezentanților categoriei respective), pe de altă parte. |