Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl golești iarăși și iarăși și necontenit îl umpli cu viață neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munți și văi și din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă își pierde țărmurile în bucurie și naște cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârșitele tale daruri.
Vârstele trec și tu torni mereu, și încă să umpli mai este loc.
poezie de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă! | În engleză
Adresa de e-mail a destinatarului nu a fost specificată.
