Viață îngustă
Viața zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu și-o mai doresc augustă
A murit în noi iubirea
Și-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietrește firea
Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare
Ne închinăm la cele joase
Și alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase
Dar ce folos să-ntindem mâna
Numai la cele pentru trai?
Palpăm ca orbii literele Braille
Și totul ni se ia cu anasâna
Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
În alcoolul nostru din cinzeacă
Purtătorii veșnic de dezastre
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre poftă
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.