O alee în Luxemburg
Trecu copila-ncântătoare
Și sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Și nou referen pe buze-avea.
Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!
Dar tinerețea nu-i, vai mie!...
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie...
Trecea norocul, - a fugit!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre uitare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre flori
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.