De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laț și te sugrumă
Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...
Oprește-te!...
Privește-n jurul tău...
Și dacă nu ți-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ți cruce
Și întoarce-te napoi!...
Fă-ți cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Și visul s-a sfârșit!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rai
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
1 Dulcineea [din public] a spus pe 16 martie 2010: |
| Superbă poezie. Nimeni nu va mai scrie ca Minulescu. E genial, unic, inefabil... |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 29 mai 2015: |
| Poezia lui Minulescu ... Sublima poezie a adolescenței mele ...! |