definiție clasică de Paul Valery
Adăugat de Carina
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Criza spiritului si alte eseuri" de Paul Valery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi citate despre poezie, citate de Paul Valery despre poezie sau citate despre jocuri
1 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 21 iulie 2014: |
| Variantă: Poezia este un joc... de Cuvinte. |
2 Mihail Mataringa [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Discutabil...Poeții nu se joacă atunci când scriu poezie, cel puțin aceia hărăziți cu talentul creației... |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 21 iulie 2015: |
| Domnule Mihai, Valery nu se referea la un joc cu mingea, sau cu soldăței de plumb. Ci la jocul INTELIGENT de idei și imagini, care este într-adevăr poezia... |
4 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 21 iulie 2017: |
| Încă una: Poezia este un dans... al Cuvintelor Inteligente. |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 23 iulie 2017: |
| Ah, domnule Mihai! Cuvintele sunt cărămizile limbii. Nu putem împărți cuvintele în inteligente și tâmpite! Asocierea lor în fraze și idei este altceva. Valery sublinia că poezia este un joc (de trăiri și imagini) mai apropiat de muzică decât de filozofie. Poezia nu e înțelepciune "pre versuri tocmită"... Mă obligați să mă repet! Poezia nu este un dans al Cuvintelor Inteligente! Este cel mult un dans inteligent al cuvintelor. Jocul de cuvinte (calamburul) nu are nimic comun cu Poezia. E totalmente contraindicat. Construcții de tipul "la pescuit am prins un somn de trei ore" sau "Doamna evită" n-au ce căuta în Poezie! |
6 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iulie 2017: |
| Una mai veche: * Cuvintele ca și cărămizile. Din același material poți construi un palat sau o cocioabă. Iar dacă te joci Inteligent cu cuvintele, îți iese un calambur de zile mari în Versuri: "Când nu-ți sună-n buzunare, Pătimești de gălbinare" (= galbini n-are) "Bună ziua, măi nea vere" (= neavere) "Te găsește boala gălbinării și frigurile pungii". Anton Pann, Povestea vorbei "La cărți c-un as ești asasin, Cu spade-n luptă spadasin, Dar fără spadă, fără as, Tu singur spune: ce-ai rămas?" I. L. Caragiale |
7 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 29 iulie 2017: |
| Ah, dl Agamemnon, cu părere de rău am mai găsit câteva exemple despre care clasicii nostri n-au știut că Jocul de cuvinte (calamburul) nu are nimic comun cu Poezia. E totalmente contraindicat (com 5) și l-au utilizat în creația lor: Vino dragă, te deșteaptă: Vinul dulce te așteaptă Vinerea-i o zi d-amor Vinele-mi tresar de dor Vindecă-mă de-a mea boală Vina e a ta, Marghioală. Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vino dragă! Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă - Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt, Cum veniră, se făcură toți o apă ș-un pământ " Mihai Eminescu, Scrisoarea III "De ce vă puneți gheara-n gât? Să lase unul, cât și cât, Să dea și celălalt ceva. Eu, cât de cât, socot, c-o da!" George Topârceanu, Un duel |
8 Agamemnon [din public] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Domnule Mihai, Paul Valery este un Poet, adică un poet adevărat care se referă la Poezie, nu la poezele! Nu orice versificator este Poet, nu orice vers este Poezie. Iar observația mea la Poezie se referea, nu la poezele. B.P. Hașdeu este un mare filolog și un lingvist uriaș, dar poezioara cu acea Marghioală care-l bagă-n boală e ușurică, tare ușurică... Domnia sa, asemenea marelui dramaturg Caragiale, ca poeți sunt insignifianți. Eminescu e un mare poet. E altceva. Dar pământ și apă nu are nimic calamburistic. Calambur găsiți în snoavele pre versuri tocmite de Anton Pann, care sunt nostime, suculente dar nu au nimic comun cu genul liric, deci cu Poezia. Calamburul poate fi întâlnit în interesante construcții epigramice. N-am venit că am venit, Am venit că n-am venit! spune Păstorel, cu mult umor, când a fost chemat de ANAF-ul epocii sale! Dar scrierea sa nu este Poezie! |
9 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Domnule Agamemnon, Aveți perfectă dreptate, sunt poezii geniale, serioase și mediocre, neserioase, ușurele. Însă nu poți să interzici poeților să se joace cu cuvintele, așa cum vor ei, dar nu cum vrea criticul.  |
10 Agamemnon [din public] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Domnule Mihai, Vă repet, cu același respect! Calamburul nu are nimic comun cu Poezia. Poezia este un joc, vorba lui Valery! Dar un joc de idei și imagini! Nu un calambur! Nu un joc de cuvinte. Poeții geniali nu fac calambururi! Poeții geniali au certificate de genialitate, semnate de critici geniali! |
11 Ion Ionn Iion [din public] a spus pe 31 iulie 2017: |
| Unde or fi criticii ăia geniali? |
12 Agamemnon [din public] a spus pe 1 august 2017: |
| Ionnică! Criticii geniali sunt pe-acolo pe unde sunt și poeții geniali Caută-i pe lângă Eminescu, și dai de ei. Dacă nu erau câțiva critici geniali la Paris, Brâncuși (după gustul Ionicilor și Ioneilor) rămânea un harnic cioplitor de pietre funerare... |
13 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 2 august 2017: |
| Poetul e un dansator pe funie, UN JONGLER DE CUVINTE, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har. Nicolae Manolescu Domnule AGAMEMNON, Am revenit, cu același respect și repet, că Poezia este un joc (intelectual) de cuvinte, (de idei și imagini, vorba Poetului, realizate tot prin intermediul Cuvintelor), dar nu a celor Încrucișate, adică nu mă refer la jocul cu mingea sau cu soldățeii de plumb (com. 3), ci a celor scrise pe Verticală! E vorba și de ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (de obicei un nume) sau o frază. Este celebru acrostihul lui B. P. Hasdeu «La noi e putred mărul», scris împotriva «Convorbirilor literare» și pe care a reușit să-l publice chiar în această revistă. (DEX) LA NOI La noi e putred mărul, a zis de mult poetul, A zis cu desperare și a murit nebun, Căci îl zdrobi durerea cînd s-a convins cu-ncetul Oftând după scăpare că nu mai este bun. Nici sâmburele însuși, speranța viitoare, Vestala timoroasă ascunsă de priviri! O, da! un vierme sarbăd, cu otrăvită boare, Rozând fără-ncetare nu lasă nicăiri Bucată nemânjită, și în zadar să creează Iluzia din urmă ar vrea că tot mai poți Redobândi scânteia din dispăruta rază! I-am cântărit, piticii! i-am măsurat pe toți! Lucesc prin neștiință, prin penile străine, Insecte cu o umbră mai mare decât ei; Te-nceală-n perspectivă, dar când te uiți mai bine E trist și-ți vine milă de falnicii pigmei! Rivali cu cine știe ce geniuri sublime, Aruncă vorbe-n aer ce curg ca un șiroi, Repetă, dar de unde, din ei nu spune nime E putred, putred mărul din sâmbure la noi! P. A. Calescu Poezia a fost supusă dezbaterii faimoasei societăți Junimea, care a hotărât să publice în cel dintâi număr al Convorbirilor literare mai pe sus de toate celelalte versuri, înlocuind însă, după o matură cugetare, pe Vestala timoroasă prin Fecioara sfiicioasă, ceea ce avu drept rezultat de-a face ca acrostihul să sune mai nemțește: La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă! (Sursa:Internet) |