Astenie
Ochii mei ar fi strigat după lumină,
dar nu i-ar fi auzit
nici măcar o rază.
Culoarea de igrasie
a norilor
aluneca din înălțimi și,
încet,
se prindea în aerul
de septembrie
ca o căpușă
în pielea unui animal obosit.
Dacă în loc de ochi
aș fi avut
alte două guri,
aș fi vărsat peste anotimpul ăsta
o imagine din mine și,
ca unui cerșetor de fericire,
i-aș fi arătat că tumultul meu
este un motiv în plus
să se apuce de savurat
mizeria în care se află.
poezie de Ionuț Popa (10 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zoologie
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre imagine
- poezii despre gură
- poezii despre fericire
- poezii despre culori
- poezii despre cerșetorie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.