Să dorm...
Lăsați-mă să dorm întruna
Pe canapeaua asta verde
Și dacă uit, îmi spune luna
Că toată lumea pierde, pierde
La cai pariuri, la câștiguri bani
Circul s-a mutat din stradă-n viață
Nici un idol nu mai are fani
Trecem toți printr-un tunel de gheață
E cursa vieții tot mai grea
Și tot mai greu la cap ajungi
Milionari de catifea
Sfârșesc purtând costume-n dungi
O lume-n care se răstoarnă
Cam tot ce-am învățat la școală;
Nici un gornist și nici o goarnă
Să dea alarma, nu se scoală
Mă rup de voi, de restul lumii
Și-ntr-altă lume cer azil
Măcar atât: de dragul glumii
Pășiți pe vârfuri sau tiptil
Ci eu în somnu-mi voi avea
Popasuri, visele mai lungi
Cu personalul în livrea
La care azi nu mai ajungi
E viața mea într-un imperiu
Cu cheia-ascunsă la vedere
Bătrân orgolios, Tiberiu
Chiar și murind, voia să spere!
Lăsați-mă să dorm, să dorm
S-ajung la cap numai în vis
Măcar așa ca un proscris
În mediul ăsta mutilat, diform!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre învățătură
- poezii despre școală
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre pariuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.